Caut un loc...Caut un loc al meu,un loc unde viziunea mea despre lume sa fie transpusa in realitate...de fapt caut o lume,o epoca,un timp anume...Caut un amalgam de vise,sentimente si fapte...
Caut o lume in care gustul copilariei este real,nu transpus pe ecranul unui computer superextraperformant...Caut candoarea cu care candva o fata stia sa primeasca o floare de la un baiat,stia sa roseasca..Caut o vreme cand omul stia sa citeasca,sa asculte o muzica buna...in care o mama isi invata fiica sa gateasca,sa s poarte in societate,nu cum poate intra cat mai repede in patul unui barbat... O lume in care un baiat si o fata mergeau la teatru nu intr-o discoteca infecta,in care omul iubea natura,nu o distrugea,in care lumea iubea inca lumina soarelui...
Simt un dezgust total fata de societatea actuala...Nu lumea este rea...noi suntem...Nu stim sa traim...Percepem democratia ca pe o stare de destrabalare,ca pe o stare de relaxare totala.Numai ca prin asta ne relaxam pana si creierul,refuzam sa gandim,refuzam sa traim dupa legile nescrise,dar totusi extrem de importante ale convietuirii...
Refuz sa accept societatea actuala.Dar poate ca eu sunt doar ecel imperfect intr-o lume perfecta....Si totusi...daca mai este cineva ca mine,daca inca mai credeti intr-o lume pe care v-am descris-o prin cateva idei...eu sunt aici...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
stop and stare
I think I'm moving but
I go nowhere
I know that everyone gets scared
but I've become what I can't be
stop and stare
you start to wonder why
you here not there
and you'd give anything to get what's fair
but fair ain't what you really need
it isn't what you need.
ma gandeam ca se potriveste convingerilor tale...foarte fragil si puternic scris articolul tau.te felicit! si ...te...stii tu
Ma bucur ca mai exista in lumea aceasta si copii care iubesc un petec de padure si seninul cerului!Intr-o lume plina de spaga,coruptie si goana dupa bani,e greu sa gasesti tineri care iubesc florile si diminetile senine cu raze de soare ce-ti farmeca privirea...Unde este romantismul?Am uitat sa ne bucuram de clipa de fericire scurta si efemera fiindca avem grija zilei de maine...E greu pentru o mama sa fie deperte de copilul ei si sa masore timpul pe aeroport intre o aterizare si o decolare a avionului!Am ajuns sa urasc avioanele...!Ce vina au ele?
Trimiteți un comentariu