Acest articol,aceste fotografii sunt un tribut adus bunului meu prieten Hugo Enrique...Si poate ca in aceste poze,undeva ma regasesc si eu...Si nu pentru a parafraza reclama ci pentru ca asa este...prietenii stiu de ce...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
O mare de lacrimi...Doar cei care iubesc cu adevarat inteleg ca acele lacrimi curate ca perlutele iti ard obrajii,sufletul si inima...Sunt rani care nu se vindeca niciodata....De ce trebuie ca viata sa fie o suferinta continua? La orice despartire murim cite putin....Oare intelege cineva ce este in sufletul unei mame cind puiul ei pleaca departe?!Ramine cu sufletul pustiit si gol si urmareste zborul avionului in care este sufletul si viata ei pina acesta devine mic,mic de tot...un punctulet la orizont...si uraste aeroportul...si uraste avioanele....Ura aceasta nu poate fi descrisa in cuvinte...fiindca de fapt se roaga la Dumnezeu ca acel avion sa fie iubit de cel de sus si sa ajunga cu bine la destinatie....Gata....poate altadata mai mult...Aceeasi:EU
Trimiteți un comentariu